Stiam ca toata lumea e vulnerabila, fragila, sensibila si facuta din carne si oase. Stiam asta ca pe o axioma. Ceva ce nu trebuie demonstrat si care are o valoare atat de abstracta incat nu ma intereseaza/atinge.
Mult timp mi s-a parut ca a arata ca esti vulnerabil e un semn de slabiciune. Nu se face sa arati ca esti vulnerabil pentru ca asta te face un om slab, nedemn de respectul de sine si al celorlalti.
Si intr-un moment de ceata, o prietena mi-a spus:
" Vezi tu, pana one is not ready to feel vulnerable, one will be knocked down to feel vulnerable. Sa fii vulnerabil emotional si cald cu oamenii nu e slabiciune, e chiar mai usor sa handle relationships with people like this."
And my, was I knocked down. Am aflat asa ca nu e un semn de slabiciune.
Ascunderea vulnerabilitatii proprii, negarea importantei ei e una dintre cele mai mai rele pe care poti sa le faci, tie si celorlalti.
Si daca as scrie asta doar pentru mine e ca si cum as nega tot ce am zis.
So, nu-mi place rozul foarte tare dar sunt vulnerabila si e perfect in regula.
Publish Post.
Cateva idei interesante despre vulnerabilitate
