Toata seara m-am intrebat daca ar trebui sa scriu sau nu. Si daca o fac, cum sa spun sa se inteleaga pozitia mea.
Pe scurt, am fost la un eveniment unde studentii de la Arte - sectia moda, si-au prezentat colectiile de absolvire, MA si BA. A fost prima data si dureros. M-a durut mai putin cand am facut prima data sex - dar poate ca cerul a simtit sa-si ia revansa.
Am ajuns devreme intr-un loc in care nu mai fusesem, plin de oameni pe care nu-i cunosteam. Deci perfect sa ma uit cu atentie la ce vad.
In curtea scolii de arte decorative si design din capitala tarii noastre ( si stiu sa scriu cu majuscule ) tronau niste sarme cu niste hartie sub forma de rochii. M-am gandit ca erau pentru neinitiati. Sa stie unde au ajuns.
In desfasurare - o sesiune de hair styling ( o uniformizare infioratoare data de faptul ca toate modelele aveau aceeasi freza ) si repetitiile pentru prezentari.
La repetitii se remarca o doamna - despre care am aflat ulterior ca e o celebritate - care era imbracata cu o rochie, frumoasa de altfel, insa neadaptata unei chestiuni simple pe care corpul uman o face si anume ca se misca. Pe scurt, doamna, cu niste sani mici, dar un decolteu adanc, incerca sa dea indicatii, gesticuland. Rochia o trada aratandu-i sanii astfel ca doamna, constienta de vantul de vara care o mangaia obraznic, isi tinea cu o mana decolteul iar cu cealalta dadea directiuni, nervoasa.
Am crezut ca e o studenta senioara care e realmente nervoasa de ceva ce ar trebui sa marcheze un moment important in viata oricui. Absolvirea facultatii, asumarea profesiei alese. Primul pas spre maturizare.
Am ajuns la eveniment din cauza
Dianei Bobina&Katiei Guzun, carora le vazusem un proiect care mi-a placut mult. Intrau in prezentare cu numarul 14, fiecare absolvent avand aprox 4-5 minute pentru prezentarea colectiei.
And then, hell unleashed. Am vazut primele 13 colectii despre care pot sa spun, apreciind tineretea creatorilor si locul nefericit in care s-au nascut, incercand in acelasi timp sa nu dau cu sabia cum usor mi-ar veni, ca au fost cel mult niste incercari, ebose, crochiuri. Muzica tare - foarte hip de altfel, haine prost croite din care nu am putut sa inteleg decat ca studentii de la moda stiu sa faca printuri digitale ( practic diferenta dintre acum 10 ani cand am terminat Artele, cand studentele de la moda vopseau boem materiale cu ceapa, cafea si daca aveau noroc, cirese amare, e ca imprimeul se face acum digital, deci mai precis, deci mai ochios )
Bobina&Guzun au ridicat atat de tare nivelul incat am plecat dupa prezentarea lor. Stiam sigur ca tot ce va urma, va fi suicid.
Colectia celor 2 moldovence a dat clasa. A aratat un concept simplu deci puternic care se comunica unitar prin toata colectia, executie ireprosabila ( am vazut hainele in backstage ), un interes real fata de tehnicile pe care le-au folosit, respect fata de materiale si ce a rezultat din procesul de productie a pieselor principale. Si in acelasi timp, o timiditate si un bun simt in fata carora nu pot decat sa ma inclin.
Daca pana la ele a mers Norzeatic si mult dubstep - ceea ce a facut lucrurile mai usor de suportat, prezentarea lor a fost aproape pe liniste. A existat
momentum - in care te uitai la haine, la mersul incet si nesigur, natural al modelelor in picioarele goale si aveai fiori.
Am plecat de la eveniment cu tristetea unui om care, in proces de a deveni senior ( un om care spera, arogant, ca la un moment dat, va avea de impartasit lectii pretioase date de experienta ) recunoaste directia gresita in care juniorii tarii se dezvolta.
Am o voce puternica si cred ca conteaza ca oameni ca mine, in acelasi punct, proces, etc sa-si asume pozitia si sa spuna lucrurilor pe nume. Pana la urma progresul vine dupa dusuri reci.
Nu am vazut o directie mai gresita si mai ingusta la "Arte" de foarte mult timp. Mi se pare trist ca juniorii sunt fixati in manierisme mult prea devreme, ca sunt lipsiti -
tocmai acum cand toata informatia e la picioarele lor - de un interes real fata de ce ar trebuie sa fie fashion. Fata de tehnicalitati, fata de metodologia lucrului facut bine, fata de conceptualizare profunda a profesiei pe care au ales-o.
Spre iesire, ascunsa de spectaculozitatea catwalk-ului am vazut si mi-a placut mult colectia de pantofi pe care
Mihaela Glavan a facut-o pentru dizertatia de master. Extrem de bine documentata, perfect conceptualizata, minunat executata in tehnici greu de stapanit.
So, bottom line, not all hope is lost. Am vazut o colectie de haine care mi-a dat fiori si o instalatie cu pantofi bijuterie pe care imi venea sa-i iau acasa sa-i pun pe piedestal, scop in care au si fost creati.
O sa merg la acelasi eveniment si in 2013. Insa as vrea sa nu trebuiasca sa scot sabia si sa spun cuvinte urate. As vrea sa plec mai vesela decat am facut-o in seara asta.
Hai, ca se poate.
Let's all show some fucking passion. It makes all the difference.
LATER EDIT: Some ideas about graduating from brilliant James Victore.
