national day

received by mail.like it.publish it.
a text by dragos platon
" Nu sarbatoresc nimic pe 1 decembrie pentru ca in copilarie nu stiam prea multe despre forma unei tari. Nici nu ma gandeam ca forma unei tari poate intruchipa ceva anume. Ca toti ceilalti copii de varsta mea, am ramas surprins sa aflu ca Romania are forma unui peste sau a unui buchet de flori.
Putin mai tarziu entuziasmul a disparut o data ce am realizat ca "pestele" este orientat spre stanga, chiar daca suntem obisnuiti cu descifrarea lucrurilor de la stanga la dreapta. Cu sa fara o functie simbolica la mijloc, "pestele" orientat spre stanga, inoata contra curentului si la o analiza detaliata, are gura usor intredeschisa si botul alungit. Pana aici n-ar trebui sa ne ingrijoreze nimic avand in vedere ca pana si pastravii inoata deseori contra curentului si se decurca foarta bine.
Daca luam in calcul si a doua ipoteza, ca Romania ar avea forma unui buchet de flori, deducem rapid ca acesta are o anumita inclinatie ce te face sa crezi ca destinatarul a uitat sa-l ridice.
Nu sarbatoresc nimic pe 1 decembrie pentru ca nu ma incanta ideea ca Romania ar avea o anumita forma, asa cum nu ma incanta nici ideea conform careia Italia are forma unei cizme, in ciuda popularitatii.
Nu-mi place ca steagul tarii "ascunde" trei culori principale plasate pe verticala.
Nu sarbatoresc nimic pe 1 decembrie pentru ca este o zi cenusie, friguroasa, un inceput de iarna sau un sfarsit de toamna tarzie. Nu sarbatoresc nimic pe 1 decembrie pentru ca ceilalti isi sarbatoresc ziua nationala in lunile calduroase de vara. Nu sarbatoresc nimic pe 1 decembrie pentru ca mi se spune la televizor "tu esti Romania" si apoi, in pauza publicitara, cineva o parodiaza pe Marina ca "a plecat la cules in Spania"; daca schimb canalul trebuie sa ma prind in hora si sa-mi intampin oaspetii cu paine traditionala si sare...o fuziune "ideala" între brand, traditie si PR.
Nu vreau sa mi se spuna ca sunt negativist, dar ma intreb pana la urma ce "ingrediente" contine brandul de tara si ce fel de legitimitate au acestea?
Sau poate sunt negativist, dar am o idee de spot publicitar: o incapere bine luminata cu mai multe actiuni...o femeie speriata care culege capsuni printre picioarele unui taraf agitat, un fotbalist ce faulteaza o gimnasta aflata in offside....un parinte zambaret care calca cu grija alaturi de enoriasi printr-o duzina de biserici in miniatura, si reprezentantul segmentului dezorientat al societatii, stand pe o canapea, cu un pelican pe umarul stang; si ca sa nu distrugem ceea ce deja incercam sa construim, spotul poate rula doar in cercuri restranse.
Nu stiu daca sunt simplu dar nici simplist, si daca vreau sa gasesc un raspuns trebuie sa ma intorc in timp, in urma cu 12 ani, atunci cand cumparam de la tarabe poze cu Jean-Claude Van Damme. Nu existau inca reviste occidentale pe piata si cineva a stiut sa speculeze acest lucru. Printre blugi, aur si dulciurile gasite in Turcia acel cineva cumpara si o revista in voga, multiplica cateva poze facute pe postere, si noi copiii ne inghesuiam apoi la tarabe, in fata acestor poze alb-negru, cu celebritati de care nu auziseram mare lucru.
In ce ma priveste, tentativele ridicole ale anilor 1992-1993 reprezinta unul din raspunsurile vagi al propriei identitati. Este una din formele ce s-a perpetuat tot mai mult si continua sa ma afecteze.
Si nu este nicidecum forma unui peste sau forma unui buchet de flori...
Nu sarbatoresc nimic pe 1 decembrie pentru ca nu putem convinge pe nimeni cu imagini de manastiri colorate intr-un spot publicitar, ca apoi pe Euronews sa vedem cadre cu exorcizarile de la manastirea Tanacu. Nu putem convinge exteriorul cu imagini de manastiri pline de mister intr-un spot publicitar, si in cotidianele locale sa lansam campanii de restaurare a acestora. Nu putem amagi pe nimeni cu performantele gimnastelor cand lotul deja s-a desfiintat; cel putin nu acum, si nu in aceasta forma.
Nu sarbatoresc nimic...in schimb o sa fac altceva pe 1 decembrie...o sa numar steagurile amplasate pe Bulevardul Unirii si apoi o sa-mi imaginez ca sunt un aristocrat, ce vorbeste aiurea despre viata, cu miscari lente, si cu un pahar de apa minerala in mana."

5 comments:

Anonymous said...

Cam incoerent postul.

r_i_14 said...

si trecu si ziua unu

felipov said...

i like the text even though somebody said it's not coherent enough.
without any connection maybe this comes in my mind:
"let my lack of voice be heard"

Anonymous said...

deah...
un punct. shi eu. nu mai simt.nu mai pot sa simt.sunt nebun?
nu shtu, dar nu ruman.

Mike said...

Foarte interesant. Un comentariu putzin suparat, putzin sastisit - exact ca intelectualul roman suparat pe propria tzara (nu ca nu ar fi motive)