Toata seara m-am intrebat daca ar trebui sa scriu sau nu. Si daca o fac, cum sa spun sa se inteleaga pozitia mea.
Pe scurt, am fost la un eveniment unde studentii de la Arte - sectia moda, si-au prezentat colectiile de absolvire, MA si BA. A fost prima data si dureros. M-a durut mai putin cand am facut prima data sex - dar poate ca cerul a simtit sa-si ia revansa.
Am ajuns devreme intr-un loc in care nu mai fusesem, plin de oameni pe care nu-i cunosteam. Deci perfect sa ma uit cu atentie la ce vad.
In curtea scolii de arte decorative si design din capitala tarii noastre ( si stiu sa scriu cu majuscule ) tronau niste sarme cu niste hartie sub forma de rochii. M-am gandit ca erau pentru neinitiati. Sa stie unde au ajuns.
In desfasurare - o sesiune de hair styling ( o uniformizare infioratoare data de faptul ca toate modelele aveau aceeasi freza ) si repetitiile pentru prezentari.
La repetitii se remarca o doamna - despre care am aflat ulterior ca e o celebritate - care era imbracata cu o rochie, frumoasa de altfel, insa neadaptata unei chestiuni simple pe care corpul uman o face si anume ca se misca. Pe scurt, doamna, cu niste sani mici, dar un decolteu adanc, incerca sa dea indicatii, gesticuland. Rochia o trada aratandu-i sanii astfel ca doamna, constienta de vantul de vara care o mangaia obraznic, isi tinea cu o mana decolteul iar cu cealalta dadea directiuni, nervoasa.
Am crezut ca e o studenta senioara care e realmente nervoasa de ceva ce ar trebui sa marcheze un moment important in viata oricui. Absolvirea facultatii, asumarea profesiei alese. Primul pas spre maturizare.
Am ajuns la eveniment din cauza Dianei Bobina&Katiei Guzun, carora le vazusem un proiect care mi-a placut mult. Intrau in prezentare cu numarul 14, fiecare absolvent avand aprox 4-5 minute pentru prezentarea colectiei.
And then, hell unleashed. Am vazut primele 13 colectii despre care pot sa spun, apreciind tineretea creatorilor si locul nefericit in care s-au nascut, incercand in acelasi timp sa nu dau cu sabia cum usor mi-ar veni, ca au fost cel mult niste incercari, ebose, crochiuri. Muzica tare - foarte hip de altfel, haine prost croite din care nu am putut sa inteleg decat ca studentii de la moda stiu sa faca printuri digitale ( practic diferenta dintre acum 10 ani cand am terminat Artele, cand studentele de la moda vopseau boem materiale cu ceapa, cafea si daca aveau noroc, cirese amare, e ca imprimeul se face acum digital, deci mai precis, deci mai ochios )
Bobina&Guzun au ridicat atat de tare nivelul incat am plecat dupa prezentarea lor. Stiam sigur ca tot ce va urma, va fi suicid.
Colectia celor 2 moldovence a dat clasa. A aratat un concept simplu deci puternic care se comunica unitar prin toata colectia, executie ireprosabila ( am vazut hainele in backstage ), un interes real fata de tehnicile pe care le-au folosit, respect fata de materiale si ce a rezultat din procesul de productie a pieselor principale. Si in acelasi timp, o timiditate si un bun simt in fata carora nu pot decat sa ma inclin.
Daca pana la ele a mers Norzeatic si mult dubstep - ceea ce a facut lucrurile mai usor de suportat, prezentarea lor a fost aproape pe liniste. A existat momentum - in care te uitai la haine, la mersul incet si nesigur, natural al modelelor in picioarele goale si aveai fiori.
Am plecat de la eveniment cu tristetea unui om care, in proces de a deveni senior ( un om care spera, arogant, ca la un moment dat, va avea de impartasit lectii pretioase date de experienta ) recunoaste directia gresita in care juniorii tarii se dezvolta.
Am o voce puternica si cred ca conteaza ca oameni ca mine, in acelasi punct, proces, etc sa-si asume pozitia si sa spuna lucrurilor pe nume. Pana la urma progresul vine dupa dusuri reci.
Nu am vazut o directie mai gresita si mai ingusta la "Arte" de foarte mult timp. Mi se pare trist ca juniorii sunt fixati in manierisme mult prea devreme, ca sunt lipsiti - tocmai acum cand toata informatia e la picioarele lor - de un interes real fata de ce ar trebuie sa fie fashion. Fata de tehnicalitati, fata de metodologia lucrului facut bine, fata de conceptualizare profunda a profesiei pe care au ales-o.
Spre iesire, ascunsa de spectaculozitatea catwalk-ului am vazut si mi-a placut mult colectia de pantofi pe care Mihaela Glavan a facut-o pentru dizertatia de master. Extrem de bine documentata, perfect conceptualizata, minunat executata in tehnici greu de stapanit.
So, bottom line, not all hope is lost. Am vazut o colectie de haine care mi-a dat fiori si o instalatie cu pantofi bijuterie pe care imi venea sa-i iau acasa sa-i pun pe piedestal, scop in care au si fost creati.
O sa merg la acelasi eveniment si in 2013. Insa as vrea sa nu trebuiasca sa scot sabia si sa spun cuvinte urate. As vrea sa plec mai vesela decat am facut-o in seara asta.
Hai, ca se poate.
Let's all show some fucking passion. It makes all the difference.
LATER EDIT: Some ideas about graduating from brilliant James Victore.
Pe scurt, am fost la un eveniment unde studentii de la Arte - sectia moda, si-au prezentat colectiile de absolvire, MA si BA. A fost prima data si dureros. M-a durut mai putin cand am facut prima data sex - dar poate ca cerul a simtit sa-si ia revansa.
Am ajuns devreme intr-un loc in care nu mai fusesem, plin de oameni pe care nu-i cunosteam. Deci perfect sa ma uit cu atentie la ce vad.
In curtea scolii de arte decorative si design din capitala tarii noastre ( si stiu sa scriu cu majuscule ) tronau niste sarme cu niste hartie sub forma de rochii. M-am gandit ca erau pentru neinitiati. Sa stie unde au ajuns.
In desfasurare - o sesiune de hair styling ( o uniformizare infioratoare data de faptul ca toate modelele aveau aceeasi freza ) si repetitiile pentru prezentari.
La repetitii se remarca o doamna - despre care am aflat ulterior ca e o celebritate - care era imbracata cu o rochie, frumoasa de altfel, insa neadaptata unei chestiuni simple pe care corpul uman o face si anume ca se misca. Pe scurt, doamna, cu niste sani mici, dar un decolteu adanc, incerca sa dea indicatii, gesticuland. Rochia o trada aratandu-i sanii astfel ca doamna, constienta de vantul de vara care o mangaia obraznic, isi tinea cu o mana decolteul iar cu cealalta dadea directiuni, nervoasa.
Am crezut ca e o studenta senioara care e realmente nervoasa de ceva ce ar trebui sa marcheze un moment important in viata oricui. Absolvirea facultatii, asumarea profesiei alese. Primul pas spre maturizare.
Am ajuns la eveniment din cauza Dianei Bobina&Katiei Guzun, carora le vazusem un proiect care mi-a placut mult. Intrau in prezentare cu numarul 14, fiecare absolvent avand aprox 4-5 minute pentru prezentarea colectiei.
And then, hell unleashed. Am vazut primele 13 colectii despre care pot sa spun, apreciind tineretea creatorilor si locul nefericit in care s-au nascut, incercand in acelasi timp sa nu dau cu sabia cum usor mi-ar veni, ca au fost cel mult niste incercari, ebose, crochiuri. Muzica tare - foarte hip de altfel, haine prost croite din care nu am putut sa inteleg decat ca studentii de la moda stiu sa faca printuri digitale ( practic diferenta dintre acum 10 ani cand am terminat Artele, cand studentele de la moda vopseau boem materiale cu ceapa, cafea si daca aveau noroc, cirese amare, e ca imprimeul se face acum digital, deci mai precis, deci mai ochios )
Bobina&Guzun au ridicat atat de tare nivelul incat am plecat dupa prezentarea lor. Stiam sigur ca tot ce va urma, va fi suicid.
Colectia celor 2 moldovence a dat clasa. A aratat un concept simplu deci puternic care se comunica unitar prin toata colectia, executie ireprosabila ( am vazut hainele in backstage ), un interes real fata de tehnicile pe care le-au folosit, respect fata de materiale si ce a rezultat din procesul de productie a pieselor principale. Si in acelasi timp, o timiditate si un bun simt in fata carora nu pot decat sa ma inclin.
Daca pana la ele a mers Norzeatic si mult dubstep - ceea ce a facut lucrurile mai usor de suportat, prezentarea lor a fost aproape pe liniste. A existat momentum - in care te uitai la haine, la mersul incet si nesigur, natural al modelelor in picioarele goale si aveai fiori.
Am plecat de la eveniment cu tristetea unui om care, in proces de a deveni senior ( un om care spera, arogant, ca la un moment dat, va avea de impartasit lectii pretioase date de experienta ) recunoaste directia gresita in care juniorii tarii se dezvolta.
Am o voce puternica si cred ca conteaza ca oameni ca mine, in acelasi punct, proces, etc sa-si asume pozitia si sa spuna lucrurilor pe nume. Pana la urma progresul vine dupa dusuri reci.
Nu am vazut o directie mai gresita si mai ingusta la "Arte" de foarte mult timp. Mi se pare trist ca juniorii sunt fixati in manierisme mult prea devreme, ca sunt lipsiti - tocmai acum cand toata informatia e la picioarele lor - de un interes real fata de ce ar trebuie sa fie fashion. Fata de tehnicalitati, fata de metodologia lucrului facut bine, fata de conceptualizare profunda a profesiei pe care au ales-o.
Spre iesire, ascunsa de spectaculozitatea catwalk-ului am vazut si mi-a placut mult colectia de pantofi pe care Mihaela Glavan a facut-o pentru dizertatia de master. Extrem de bine documentata, perfect conceptualizata, minunat executata in tehnici greu de stapanit.
So, bottom line, not all hope is lost. Am vazut o colectie de haine care mi-a dat fiori si o instalatie cu pantofi bijuterie pe care imi venea sa-i iau acasa sa-i pun pe piedestal, scop in care au si fost creati.
O sa merg la acelasi eveniment si in 2013. Insa as vrea sa nu trebuiasca sa scot sabia si sa spun cuvinte urate. As vrea sa plec mai vesela decat am facut-o in seara asta.
Hai, ca se poate.
Let's all show some fucking passion. It makes all the difference.
LATER EDIT: Some ideas about graduating from brilliant James Victore.
7 comments:
Nu strica putina documentatie: obiectele din hartie de care te-ai lovit au fost facute in cadrul unui exchange cu niste copii din Canada care studiau expresivitatea. Tema a fost data in asa fel incat si cei care stiudiau echivalentul politehnicii noastre sa se poata implica. Poate greseala a fost ca erau scoase din context.
Nu m-am apropiat de ele pentru ca erau in zona cortului unde se facea hair styling, loc care era destul de aglomerat la inceputul serii.
Multumesc mult pentru lamuriri.
Partea cu ciresele amare e preferata mea. :)
pai sunt de la arte decorative si design... la ce te asteptai?
ca bonus, cere parerea oricui de la arte plastice despre studentele de la moda. desigur, majoritatea o sa zica stereotipuri dar sunt si multe persoane care pentru fiecare stereotip cunoaste cateva exemple ambulante
@ Anonymus2.
Pe mine ma mira si ma intristeaza lipsa de interes, blazarea prematura, superficialitatea si numarul mare de impostori, in cantitati egale nu doar in artele decorative ci si in cele plastice, arhitectura, muzica, advertising, design.
Ceea ce este dezamagitor este lipsa de cultura in domeniu. Majoriatea acestor absolventi nu au nici macar o baza minima pentru a stii ce fac. Am vazut si eu nenumarate colectii in anii trecuti, foarte putine mergand pe un concpet ( si acela nu foarte surprizator si mai ales deloc profund). Cautarea subectului nu merge mai departe decat cautarea pe google sau maxim in reviste, ma amuz si acum cand imi amintesc cum se defineste 'documentarea' la sectia de moda. Pana la urma selectia naturala e dura si foarte putini reusesc, si reusesc fix cei care au intr-adevar o viziune, un baza culturala si mult talent ajutat de multa munca.
Din pacate cultura lipseste din mai multe domenii.
SI cred ca vine din lipsa unui interes real in domeniul respectiv. Sigur - exista argumentul ca se poate mai prost. Insa asta nu a dus niciodata, niciunde pe nimeni care si-a propus sa faca lucrurile cat de bine poate.
Iar in domeniile creative - e nevoie de foarte multa munca. Talentul conteaza mult prea putin.
Sa evoluezi intr-un domeniu creativ este la fel de responsabil si dificil ca orice alta profesie de pe lumea asta.
Post a Comment