A match made in heaven.

Am primit de la Madi o pelerina. (Madi este minunata mama a dragei Maria )
Cand m-a sunat si mi-a spus ca are ceva pentru mine, eram sigura ca o sa fie o piesa. Dar nu ma gandeam ca va fi asa o piesa.
Am primit-o acum o luna si n-am purtat-o pentru ca fost frig. Am asteptat cu nerabdare sa vina ziua cu soare in care sa o arat lumii. Tot timpul asta a stat pe umeras. M-am uitat la ea in fiecare zi si am asteptat.

M-am intrebat timp de o luna, care dintre hainele mele sunt atat de pretioase incat sa le pot da mai departe. Care dintre lucrurile pe care le adunam, o sa reziste timpului. Care se vor degrada/umple frumos? Pe care dintre ele le vom da mai departe cu drag stiind ca vor aduce bucurie sau cel putin un  prilej de reflectie?

Nu cred ca ipodul de prima generatie, iPhone-ul vechi sau ceasul Suunto prezinta interes. Insa, poate cineva, candva se va bucura sa primeasca cele 2 yukata pe care le am. Pentru ca nu sunt doar niste bucati de bumbac, ca un kimono e mai frumos cand il primesti, ca imbracarea lui e un proces care ia timp sau pentru ca legarea unui obi inseamna atentie si rabdare. 

Poate. Sper.

Multumesc nespus Madi, sper ca am asortat-o frumos. 
 

No comments: